Zdreanta
Tudor Arghezi
L-ati vazut cumva pe Zdreanta,
Cel cu ochii de faianta?
E un caine zdrentaros
De flocos, dar e frumos.
Parca-i strans din petice,
Ca sa-l tot impiedice,
Ferfenitele-i atarna,
Si pe ochi, pe nara carna,
Si se-ncurca si descurca,
Parca-i scos din calti, pe furca.
Are insa o ureche
De pungas, fara pereche.
Da tarcoale la cotet,
Ciufulit si-asa laiet,
Asteptand un ceas si doua
O gaina sa se oua,
Care canta cotcodace,
Proaspat oul cand si-l face.
De cand e-n gospodarie,
Multe a-nvatat si stie,
Si, pe branci, taras, grabis,
Se strecoara pe furis,
Pune laba, ia cu botul
Si-nghite oul cu totul.
“-Unde-i oul? a-ntrebat
Gospodina.-L-a mancat!
Stai nitel ca te dezvat
Fara matura si bat.
Te invata mama minte.”
Si i-a dat un ou fierbinte.
Dar de cum l-a imbucat,
Zdreanta l-a si lepadat,
Si-a-njurat cu un latrat.
Cand se uita la gaina,
Cu culcusul lui, vecina,
Zice Zdreanta-n gandul lui
“S-a facut a dracului!”
