Iarna pe ulita
George Cosbuc
A-nceput de ieri sa cada
Cite-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai razbunat
Spre apus, dar stau gramada
Peste sat.
Nu e soare, dar e bine,
Si pe riu e numai fum,
Vintu-i linistit acum,
Dar navalnic vuiet vine
De pe drum.
Sint copii. Cu multe sanii.
De pe coasta vin tipind,
Si se-mping si sar rizind;
Prin zapada fac matanii
Vrind-nevrind.
Gura fac ca roata morii;
Si de-a valma se pornesc,
Cum prin gard se gilcevesc
Vrabii gurese, cind norii
Ploi vestesc.
Cei mai mari acum, din sfada,
Stau pe-ncaiereste pusi;
Cei mai mici, de foame-adusi,
Se scincesc si plang gramada
Pe la usi.
Colo-n colt acum rasare
Un copil, al nu stiu cui;
Largi de-un cot sint pasii lui,
Iar el mic, caci pe carare
Parca nu-i.
Haina-i maturind pamantul
Si-o taraste-abea, abea:
Cinci ca el incap in ea,
Sa mai bata, soro, vintul
Dac-o vrea!
El e sol, precum se vede,
Ma-sa l-a trimis in sat,
Vezi, de-aceea-i incruntat,
Si s-avanta, si se crede
Ca-i barbat;
Cade-n brinci si se ridica
Dind pe ceafa putintel
Toata lina unui miel:
O caciula mai voinica
Decit el.
Si tot vine, tot inoata,
Dar deodata cu ochi vii,
Sta pe loc – sa mi te tii!
Colo, zgomotoasa gloata,
De copii!
El degraba-n jur chiteste
Vrun ocol, caci e pierdut,
Dar copiii l-au vazut!
Toata ceata navaleste
Pe-ntrecut.
– “Uite-i, ma, caciula, frate,
Mare cat o zi de post –
Aoleu, ce urs mi-a fost!
Au sub dinsa sapte sate
Adapost!”
Unii-l iau grabit la vale,
Altii-n gluma parte-i tin –
Uite-i, fara pic de vin
S-au jurat sa-mbete-n cale
Pe crestin!
Vine-o baba-ncet pe strada
In cojocul rupt al ei
Si incins cu sfori de tei.
Sta pe loc acum sa vada
Si ea ce-i.
S-otareste rau batrina
Pentru micul Barba-Cot,
– “Ati inebunit de tot –
Puiul mamii, da-mi tu mina
Sa te scot!”
Cica vrei sa stringi cu paie
Focul cand e-n clai cu fan,
Si-apoi zici ca esti roman!
Biata bab-a-ntrat in laie
La stapin.
Ca pe-o bufnita-o-nconjoara
Si-o petrec cu chiu, cu vai,
Si se tin de dinsa scai,
Plina-i strimta ulicioara
De alai.
Nu e chip sa-i faci cu buna
Sa-si pazeasca drumul lor!
Rad si sar intr-un picior,
Se-nvirtesc si tipa-ntruna
Mai cu zor.
Baba si-a uitat invatul;
Bate,-njura, da din mini:
– “Dracilor, sinteti pagini?
Maica mea! Sa stai cu batul,
Ca la cini!”
Si cu batul se-nvirteste
Ca sa-si faca-n jur ocol:
Dar abia e locul gol,
Si multimea navaleste
Iarasi stol.
Astfel tabara se duce
Lalaind in chip avan:
Baba-n mijloc, capitan,
Scuipa-n sin si face cruce
De satan.
Ba se rascolesc si cinii
De prin curti, si sar la ei.
Pe la garduri ies femei,
Se urnesc mirati barbatii
Din bordei.
– “Ce-i pe drum atata gura?”
– “Nu-i nimic. Copii strengari.”
– “Ei, auzi! Vedea-i-as mari,
Parca trece-adunatura
De tatari!”
