Andrii-Popa
de Vasile Alecsandri
Cine trece-n Valea-Seaca
Cu hamgerul fara teaca
Si cu pieptul dezvelit?
Andrii-Popa cel vestit!
Sapte ani cu voinicie
Si-a batut joc de domnie
Si tot prada ne-ncetat,
Andrii-Popa, hot barbat!
Zi si noapte, de calare,
Trage bir din drumul mare,
Si din tara peste tot!
Fug neferii cât ce pot,
Caci el are-o pusca plina
Cu trei glonti la radacina,
S-are-un murg de patru ani,
Care musca din dusmani,
S-are frati de cruce sapte,
Care-au supt sânge cu lapte.
Si nu-i pasa de nimic,
Andrii-Popa cel voinic!
Capitane, fratioare,
Ce se vede despre soare?
Sa zaresc vro patru cai!…
N-auzisi tu de-un Mihai?
Capitane, te gateste,
Mihai mândrul te goneste.
Iata-1, vine ca un zmeu!
Fa trei cruci la Dumnezeu.
Cum îi vede-n departare,
Popa striga-n gura mare:
“Hai la goana de neferi!
Hai la hora de muieri!”*
A zis! tipa, se arunca,
Trece ses, pâraie, lunca
Cu fugarul sprintenel
Si cu hotii dupa el.
Mihai mândrul vine iara,
Falnic ca un stâlp de para,
Pe-un cal alb ce n-are loc
Si din ochi arunca foc.
Fug cum fuge-o o rândunica,
Fug ca fulgerul când pica,
Si se duc voinicii, duc,
Cu urgie de haiduc!
Piept în piept!… câmpul rasuna
Toti de tot dau împreuna.
Toti la lupta-s înclestati,
Toti în sânge încruntati.
“Ura, frati!” caii necheaza,
Sus vazduhul scanteiaza.
“Ura!” moartea s-a ivit!
Vulturu-n zbor s-a oprit!
Zi de vara pân-în seara
Dau voinicii sa se piara
Si cu fierul ascutit,
Si cu pumnul amortit.
Sângele-n rani gâlgâieste,
Glasu-n gura se sfârseste.
Zece-s morti! doi înca vii,
Mihai mândrul si Andrii.
Andrii fuge far’ de-o mâna,
Prinde murgul la fântâna,
Da pieptis, sare pe sa
Si din gura zice-asa:
“Zbori, copile sprintenele,
Sa ma scapi de chinuri grele,
Ca ma jur, de ma-i scapa,
Ca pe-un frate te-oi cata”.
Murgul sprinten se repede.
În zadar! Mihai mi-1 vede!
“Stai, hot-popa, dragul meu,
Sa-ti arat cine sunt eu!”
Si cum zice, mi-l chiteste,
Drept în frunte mi-l loveste!
“Ura!” Vulturul din nori
Racni falnic de trei ori.
