Ploua

                                                de George Toparceanu

Pe-aici cand plouă, plouă îndesat,

Nu ţine ca la noi un ceas ori două.

Că ziua plouă, plouă pe-nserat,

Si cand se crapă iar de ziuă, plouă.

In faptul zilei, streşinile plâng.

Pădurea stă plouată ca o curcă.

Natura calcă cu piciorul stang:

Pe-aici cand plouă, plouă, nu se-ncurcă!

Iar cand s-arată soarele sărac.

De dupa nouri, ca sa-ţi facă-n ciudă,

N-apuci a scoate nasul din cerdac,

Ca până la intoarcere, te uda.

Exista si răstimpuri cand se moaie,

Cand parcă nu mai toarnă-aşa, de sus,

Si cerul câte-oleacă, spre apus,

Se luminează putintel a ploaie.

Atunci se cheama ca e timp frumos

(Măcar ca tot mai cade-un pic de bură),

Dar fumul din ogeac se lasă-n jos,

Si porcul umblă tot cu paiu-n gură…